După o săptămână tensionată, cu reproșuri, tăceri și conferințe întrerupte brusc, Mircea Lucescu a găsit, duminică seara, singura replică care contează cu adevărat: victoria. România a învins Austria cu 1-0, prin golul marcat de Virgil Ghiță în minutul 90+5, și a reaprins speranțele noastre în preliminariile Cupei Mondiale. În spatele succesului, însă, s-a consumat un alt meci – unul între selecționer și presa care, cândva, l-a venerat.
Un selecționer iritat și o relație fracturată
În zilele dinaintea confruntării decisive cu Austria, Mircea Lucescu părea mai tensionat ca oricând. Întrebările jurnaliștilor l-au scos din fire, iar una dintre conferințele de presă s-a încheiat abrupt, sub privirile mirate ale reporterilor. Episodul de joi, după amicalul câștigat cu Moldova (2-1), a adâncit ruptura: selecționerul a refuzat să acorde interviul postului Digi Sport, invocând o lipsă de respect din partea jurnalistului Remus Răureanu, care afirmase într-un live la iAM Sport că antrenorul ar fi întârziat la un antrenament pentru că „a adormit pe masa de masaj”.
Pentru Lucescu, acuzația a fost o umilință. Pentru presă, o informație discutabilă, dar în limitele jocului mediatic. Între cele două părți, însă, s-a ridicat un zid de orgoliu. Iar acest zid nu s-a prăbușit nici după victoria cu Austria – s-a clătinat, poate, dar încă există.
Victoria care ar trebui să aline, nu să justifice
La finalul partidei cu Austria, Mircea Lucescu a refuzat din nou să vorbească. „M-a jignit teribil! Există un respect!”, a spus, trecând grăbit pe lângă camere. Câteva minute mai târziu, s-a întors și a vorbit totuși cu reporterii, într-un gest care a părut mai degrabă o concesie decât o împăcare. Tonul a fost calm, discursul lucid, tactica impecabil explicată – semnul unui profesionist care, chiar și rănit în orgoliu, nu uită esența meseriei sale.
România a câștigat cu 1-0, într-un meci controlat cu luciditate și finalizat cu inspirație. Golul lui Ghiță, la ultima fază, a fost răsplata unei echipe care a crezut. Dar victoria nu poate acoperi tensiunile, nici nu poate șterge cu buretele neînțelegerile din culise.
Relația dintre Mircea Lucescu și presă e o poveste veche, reluată acum într-un alt context, cu alte mijloace, dar aceeași miză: respectul. Doar că, în 2025, respectul nu se mai impune prin tăcere sau prin refuz, ci prin dialog. Lucescu a cerut respect – pe bună dreptate. Dar poate că, la 80 de ani, ar putea oferi și o lecție de calm într-o lume care aleargă, uneori fără direcție, după scandal.
Concluzie după o săptămână agitată
România are, din nou, un motiv de speranță. Mircea Lucescu are, încă, puterea de a schimba destine. Dar dacă selecționerul a învins Austria, adevărata victorie ar fi să învingă distanța tot mai mare dintre el și presa românească. Pentru că, dincolo de goluri și de calificări, respectul – cel cerut, dar și cel oferit – rămâne cel mai important rezultat al unei cariere legendare.
Locul 9 nu e „maximum posibil”. E începutul unei datorii
România, țara în care circul nu mai vine în oraș — îl găsești deja instalat
- Rapid se afundă în mediocritate. Remiza cu Zalăul complică serios lupta pentru Europa
- Rapid sub presiune maximă în Bănie: meciul de la Craiova poate reseta finalul de sezon al giuleștenilor
- Dinamo a zguduit play-off-ul! 2-1 cu liderul U Cluj, iar cursa pentru locul 1 se încinge înainte de Craiova – Rapid
- Legal Half-Marathon 2026 aduce alergarea în centrul Bucureștiului
- „Față în față după scandal” – un dialog imaginar între Gigi Becali și Iuliana Demetrescu
One response
Trăim într-o lume nebună după senzaţional. Faptul că Lucescu o fi adormit pe masa de masaj este într-adevăr senzaţional. Presa nu găseşte alte subiecte cum ar fi cele legate de forma jucătorilor ori starea de spirit din cadrul grupului. E senzaţional faptul că antrenorul adoarme pe masa de masaj. De parcă n-ar avea voie sau n-o fi şi el tot om. Şi-apoi f. bine c-a adormit. Uite că echipa a câştigat!