Sau cum a ajuns o ordonanță să-i dea cu flit lui Johnny Răducanu
Breaking news din patria absurdităților administrative: Festivalul Internațional de Jazz „Johnny Răducanu”, programat la Brăila între 12 și 14 decembrie 2025, a fost anulat. Nu, nu din lipsă de artiști, public sau inspirație, ci din cauza unei ordonanțe de urgență — pentru că, nu-i așa, nimic nu sună mai bine în do major decât un alineat legislativ cu buget limitat.
Alifantis dă cu pumnul în masă (și cu postarea în viral)
Maestrul Nicu Alifantis, fondatorul festivalului și brăilean autentic, a aflat că evenimentul pe care l-a născut cu trudă și suflet a fost șters din calendar de Ordonanța de Urgență nr. 52/2025. Reacția?
„O veste pe cât de tristă, pe-atât de revoltătoare. În urmă cu 12 ani am insistat ca un nebun ca acest festival să ia ființă pe vremea când Johnny trăia. Și s-a întâmplat. S-a bucurat ca un copil. Mare mi-a fost mulțumirea de sine că am reușit. Și-acum, ce să vezi, vin niște nimeni să distrugă tot. Bă, se-alege praful de tot, fi-v-ar ordonanța de râs să vă fie!”
Postarea a făcut turul internetului mai repede decât un solo de saxofon, iar fanii au sărit ca la un bis. Căci, dacă în România ceva încă mai adună lumea, nu e politica — e indignarea.
Cine e Nicu Alifantis? Poet, muzician, actor al rafinamentului și, în acest caz, solistul unei revolte cu rimă. A inventat festivalul ca un tribut pentru Johnny Răducanu, iar acum îl vede căzut victimă unui guvern care confundă cultura cu un toner de imprimantă.
OUG 52/2025 – când statul cântă în ritm de tăieri bugetare
Să traducem, pe înțelesul tuturor, ce zice actul minune. Guvernul, în marea sa înțelepciune, a decis că, pentru binele națiunii, primăriile și consiliile județene nu mai au voie să cheltuiască bani pentru lucruri inutile, precum: reparații curente, consultanță, expertiză, cărți, publicații, cercetare, sau — evident — alte cheltuieli.
„Alte cheltuieli” este noul mod de a spune orice vă place vouă, dar nu ne iese nouă în cifre. Printre victime colaterale: un festival internațional dedicat unui simbol al jazzului.
De la art. XVII, lit. i) încoace, România a intrat în tăcerea instituțională a instrumentelor. Saxofonul tace, contrabasul tace, doar pixul de la Guvern cântă.
Johnny Răducanu, Lordul care n-ar fi semnat așa o partitură
Să-l pomenim, totuși, pe cel care dă numele festivalului: Johnny Răducanu, jazzman de geniu, brăilean cu sânge albastru muzical, gentleman al improvizației. El făcea din fiecare notă o replică la prostie. Dacă ar fi fost în viață, probabil ar fi cerut o improvizație în si bemol major intitulată „OUG Blues”.
În 2013, Nicu Alifantis a convins autoritățile să pună Brăila pe harta jazzului european. Johnny, aflat atunci printre noi, s-a bucurat ca un copil. Acum, în 2025, același oraș e nevoit să-i spună „Sorry, Johnny, dar am primit o ordonanță de urgență”.
Concluzie: România, țara unde se taie cultura la kilogram
Nu mai avem bani de festivaluri, dar avem bani de „prime de asigurare nonviață” și „executarea silită a creanțelor bugetare”. Că doar acolo-i muzica adevărată, nu? Jazzul înseamnă libertate, improvizație, viață. Or, nimic nu sperie mai tare birocrația decât libertatea. Așa că Guvernul a făcut ce știe mai bine: a reglat volumul la zero.
Și, dacă ne mai întreabă cineva de ce nu se mai cântă jazz la Brăila, răspunsul e simplu: pentru că bugetul nu ține ritmul.





No responses yet