A plecat discret, cum a trăit o viață întreagă. Liniștea lui a fost mai puternică decât toate microfoanele lumii. România fotbalului plânge azi pierderea celui care a făcut-o nemuritoare.

RESPECT

Miercuri seară, stadionul din Ghencea s-a umplut de tăcere. În locul scandărilor, s-au auzit doar bătăile inimilor. Acolo, unde Steaua a scris istorie, Peluza Sud a venit să-și plece frunțile în fața unui simbol.
„Un OM care a învăţat generaţii ce înseamnă respectul, modestia şi dragostea pentru Steaua”, a transmis clubul.
Și n-a fost doar un mesaj. A fost un adevăr. Pentru că, dincolo de trofee, Emeric Ienei a fost lecția de respect pe care fotbalul românesc o va repeta mereu.

ELEGANȚĂ

Ienei n-a țipat niciodată. Nu s-a certat cu arbitrii, nu a jignit, nu a căutat lumina reflectoarelor. A fost un domn într-o lume grăbită, un antrenor care a impus prin calm, nu prin frică. El a înțeles că adevărata forță nu vine din voce, ci din privire. Din credința că oamenii, nu schemele, câștigă meciuri.

Când, în 1986, Steaua cucerea Cupa Campionilor Europeni, Europa întreagă descoperea o echipă legendară. România descoperea, însă, un caracter. Pe banca tehnică, Emeric Ienei și în inima în care ardea focul unui vis devenit realitate.

CARACTER

„Nea Imi” nu doar antrena. Educa. A crescut generații — Lăcătuș, Bölöni, Balint, Hagi, Popescu — și le-a arătat ce înseamnă onoarea în sport. Pentru el, fotbalul era o școală a caracterului. Câștigul nu era scopul, ci rezultatul firesc al disciplinei, modestiei și pasiunii.

Ca selecționer, a dus România la Mondialul din 1990, după două decenii de absență. A revenit în 2000, la Euro, cu aceeași credință: că munca și decența pot încă să bată zgomotul și haosul.

MOȘTENIRE

Emeric Ienei va fi înmormântat sâmbătă, 8 noiembrie, la Oradea, cu onoruri militare. Dar adevărata lui moștenire e altundeva — în memoria unei țări care a visat, o noapte întreagă, la Sevilla.
Într-o lume a scandalurilor, Ienei a fost mereu antidotul zgomotului. A rămas exemplul că poți fi mare fără să fii arogant. Că poți câștiga fără să calci pe nimeni.

El nu a vorbit despre fotbal, ci despre oameni. Și de aceea, astăzi, nu vorbim doar despre un antrenor care s-a stins.
Vorbim despre ultimul gentleman al fotbalului românesc.

Rămas bun, nea Imi. Ai plecat discret, dar ai lăsat în urmă lumina unei generații. Ghencea, România, și toți cei care iubesc fotbalul îți spun același lucru: MULȚUMIM. Pentru tot.

Articole recomandate

Burleanu a câștigat tot. Tocmai asta e problema fotbalului românesc

„Vorbe care fac cât o eliminare”: Becali, atac la adresa arbitrei Iuliana Demetrescu care trece dincolo de limita bunului simț

Din alte categorii

• Rapid se afundă în mediocritate. Remiza cu Zalăul complică serios lupta pentru Europa
• Rapid sub presiune maximă în Bănie: meciul de la Craiova poate reseta finalul de sezon al giuleștenilor
• Dinamo a zguduit play-off-ul! 2-1 cu liderul U Cluj, iar cursa pentru locul 1 se încinge înainte de Craiova – Rapid
• Legal Half-Marathon 2026 aduce alergarea în centrul Bucureștiului
• „Față în față după scandal” – un dialog imaginar între Gigi Becali și Iuliana Demetrescu